E aproape o saptamana de cand dorm pe furate. Maestrul meu mi-a dat de lucru acasa, iar alt avocat din birou, din motive de simpatie, mi-a mai dat de facut o intampinare la un recurs. Cand se face un recurs, adica se ataca o hotarare data la o instanta inferioara, partea impotriva careia s-a declarat recursul, in limbaj juridic numita “intimata” trebuie sa depuna un soi de raspuns prin care sa demonteze sustinerile celeilalte parti.
Si de parca nu aveam destule belele, sefa mamei si-a adus aminte cu vreo 12 zile inainte ca are licenta de dat si ca nu are lucrare si nici portofoliul gata. Ea termina un colegiu pedagogic si cum eu am terminat liceul pedagogic (adica profesia mea de baza este de invatatoare) i-a spus mama ca o voi ajuta. Numai ca mama nu m-a intrebat inainte, asa ca vine acasa si imi spune: “O ajuti pe Maria? nu… reformulez: O AJUTI PE MARIA”. Asa ca stau acum cu sabia lui Damocles deasupra capului, in criza de timp si multe pene de idei, plus nefericirea unei pene de curent din care cauza am pierdut vreo 20 de pagini.
revenind la lucruri mai optimiste, azi am fugit de la birou intr-o mica “pauza”in parc, pentru a-mi satisface viciul. Pe o alee, imi iese in fata o tanti cu un caine de lesa. Cainele era -cred- un chihuahua, asa de mic incat parea o ganganie si in momentul in care a venit spre mine am simtit nevoia sa il calc ca pe un gandac de bucatarie, de care ma tem si mi-e scarba mai mult decat de orice alta vietate. Nu am inteles de unde reactia asta. Cred ca din cauza ca avea orbitele asa de iesite in afara incat semana cu gandacii aceia.
Alta chestie amuzanta este ca am vazut un nene cu o bicicleta din aceea veche, cu cos de cumparaturi in spate, cum admira si se minuna de un chopper negru, nichelat si stralucind in soare, parcat la intimidare in fata unui magazin din centrul orasului. Mi-a parut tare rau ca nu am avut camera la mine sa fur fatza zambind cu toata proteza la acea bijuterie.
