… atat a durat totul. In ultimele luni ne-am zbatut in agonia ultimelor clipe, cu tot oceanul si cele cateva mii de kilometri intre noi, tot amanand confruntarea finala si purtandu-ne ca si cum totul e in regula, dar simtind dupa fiecare conversatie gustul amar al lucrurilor pe care simteam nevoia sa le spunem si nu puteam.
Am zis de mult timp, de la inceput chiar, ca tu mai ai de copilarit, de descoperit, de invatat, iar eu imi doresc familia mea, imi doresc sa fiu doi, dar sa ma simt ca unul. Dar de fiecare data am cedat in fata evidentei si a disperarii tale in fata ideii de a ne desparti.
Iar in ultimul tau mail imi reprosezi ca tu ai zis de mult ca ar trebui sa luam o hotarare in sensul asta. Si ca sa nu ne mai chinuim atat, am luat taurul de coarne. Desi ma doare fiecare mangaiere pe care amintirea mi-o reinvie in piele. Ma uit la pozele cu tine de atunci si de acum. Si ma doare privirea ta, ma doare sa ma uit in ochii tai, stiind ca sunt atatea sanse sa nu se mai intalneasca niciodata cu privirea mea.
Don’t break, don’t break my heart
And i won’t break your heart shapped glasses…
Ascult in continuu melodia asta. Si toata furia mea se linisteste, se transforma, ma transforma.
Am adormit tarziu si am dormit prost. Am visat urat si m-am trezit intrebandu-ma ce e cu mine, apoi mi-am adus aminte. Am oftat, m-am intors pe cealalta parte si am incercat sa adorm.
In zadar, raul era deja facut si amintirile se ingramadeau sub pleoapele pe care le strangeam cu disperare. Reveneau demonii care ma chinuiau atunci, demult, dar atunci fugeam la tine in pat, ma cuibaream in bratele tale si, linistita de aroma trupului tau oftam si adormeam.
Inca existi in mine si m-a durut inima cand ti-am zis ieri sa-mi zici pe numele meu, nu pe cel pe care l-ai inventat tu pentru mine. Iubirea s-a transformat intr-un nod dureros care s-a fixat in gat si nu vrea sa urce sau sa coboare de-acolo, uneori devenind intens ca o gheara ce ma strange si ma sufoca.
